adu-mi aminte de mine

Iubesc cu patimă un chip,

Un colţ de fericire,

Iubesc, dar de tot ce simt,

E teama pentru mâine.

Doresc iubirea ei s-o iau

Numai pentru mine,

Doresc, şi tot ce vreau,

Iubirea ei din mine.

Visez… cu ochii deschişi visez

Că totul va fi bine,

Visez că lumea pentru tine

Începe doar cu mine.

Trăiesc în prezentul ce-l doream

Ca pe un basm copilăresc,

Trăiesc mereu clipele cerute,

Şi tot ce vreau, tu să-mi dai mâine.

160 de ani de geniu

GLOSSA

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece. 

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

 
Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

 
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.
 
Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.


 
Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

 
Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

 
Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

insomnie

fantoma lunii nemiscata,

iti sufla`n par o vorba`n soapta,

auzi un dor care suspina,

cere sarutul ce te schimba,

in basmul viselor tarzii,

eu inca astept, ca tu sa vii

 

astept cu inima deschisa

astept cu mana mult intinsa

cersesc o inima pribeaga

ce fuge printr-o lumea`ntreaga

cautand sperante moarte

in vise de soare sparte

Cãlãtor în timp

Parcã mâine m-am nãscut
Plecam pe-al vieţii drum necunoscut
Fãrã sã ştiu al lucrurilor nume,
Nici rolul meu nu-l ştiam în lume.

Lucruri multe-n drum se-nvaţã,
Înveţi sã navighezi prin ceaţã.
Cunoşti doar oameni printre oameni
Ce neagã sau afirmã, c-ai ajuns un nimeni.

Parcã azi e ziua nesfârşitã.
Într-o lume ce se-agitã,
Fãrã rost sau scop anume
Sperând cã soarele apune.

Prezentul nu mã mulţumeşte,
Cãci azi, deloc nu mã gãseşte…
Iubit, dorit. Şi un gand soseşte:
Degeaba totu`ncepe dacã se sfarşeşte.

Parcã ieri în viaţa nu mai vine,
Când ştiu ce va urma, şi rãu şi bine.
Fãrã a sta prea mult pe gânduri
Voi rescrie multe rânduri.

Voi încerca, greşeli multe sã repar,
Dar degeaba … iarãşi altele apar.
Şi-mi repet greşeala fãrã de povaţa,
Când tot cu stângul voi pãşi în viaţã.